Frică x formare- #molnarisme
Astăzi, ne întoarcem, pentru câteva clipe, în copilărie.
În diminețile acelea în care mergeam la școală cu stomacul strâns, știind că urmează o teză, o lucrare sau un examen. Aveam caietul în ghiozdan, lecția repetată de câteva ori, dar tot simțeam că poate nu e suficient.
Nu ne era frică doar de subiecte. Ne era frică de notă, de greșeală, de comparații, de reacția celor din jur.
Poate că atunci nu știam să numim această stare. Astăzi i-am spune anxietate de evaluare.
Psihologia arată că frica de a fi testat nu rămâne întotdeauna în bancă, odată cu copilăria. Uneori, ea crește odată cu noi și își schimbă decorul. Nu mai avem teze trimestriale, dar avem interviuri, decizii importante, proiecte, întâlniri, responsabilități, comparații, termene-limită și momente în care simțim din nou că suntem “notați”.
Adultul de azi poate purta în el copilul care se temea să nu greșească.
De aceea, unii oameni ajung să amâne. Nu pentru că sunt incapabili, ci pentru că se tem să înceapă ceva ce ar putea fi judecat. Alții devin perfecționiști, încercând să controleze fiecare detaliu, ca să nu mai simtă rușinea unei greșeli. Iar alții renunță înainte de a încerca, doar ca să nu retrăiască sentimentul acela vechi: „nu am fost destul de bun”.
Dar viața de adult nu este o teză trimestrială.
Nu primim o singură notă care să ne definească. Nu suntem suma greșelilor noastre. Nu suntem rezultatul unei zile mai slabe. Nu suntem copilul care tremura în bancă, așteptând să vadă dacă a scris bine sau greșit.
Suntem oameni în formare continuă.
Poate că subiectul de azi este să ne privim cu mai multă blândețe. Să înțelegem că frica de evaluare nu dispare prin critică, ci prin curajul de a încerca din nou. Să nu mai transformăm fiecare provocare într-un examen al valorii noastre personale.
Pentru că, în viață, nu nota contează cel mai mult. Contează ce învățăm după ce am greșit. Contează dacă mai avem curajul să ridicăm mâna. Contează dacă putem merge mai departe fără să ne pedepsim pentru fiecare ezitare.
Copilăria ne-a învățat, uneori, să ne fie frică de greșeli. Maturitatea ar trebui să ne învețe că greșelile nu ne anulează, ci ne formează.
Poate că lecția de azi este să nu mai transformăm fiecare provocare într-un examen al valorii noastre personale. Pentru că nu nota contează cel mai mult, ci curajul de a continua.
Mihai Molnar / sursa foto: unsplash.com
