Miercurea Mare ne apropie și mai mult de Sfintele Paști și ne pune înainte două chipuri puternice: al femeii păcătoase, care, cu lacrimi și mir de mare preț, își arată pocăința și devine mironosiță, și al ucenicului Iuda, care, deși aproape de Hristos, alege să-L vândă pentru treizeci de arginți.

Evanghelia zilei ne spune că, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, o femeie s-a apropiat de El și, având un alabastru cu mir scump, L-a uns pe cap în semn de cinstire și iubire adâncă. Ucenicii s-au arătat nemulțumiți, dar Hristos a zis:

„De ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea… Turnând mirul pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Oriunde se va propovădui Evanghelia, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei.”

Tot în această zi, Iuda Iscarioteanul, ucenicul care Îl urma pe Domnul, a ales să-L trădeze. A mers la arhierei și le-a zis:

„Ce voiți să-mi dați și Eu vi-L voi da?”

Ei i-au dat treizeci de arginți, prețul vânzării lui Iisus.

Ca urmare a acestui act de trădare, Sfânta Tradiție a Bisericii a rânduit ca ziua de miercuri să fie, alături de vineri, zi de post de-a lungul întregului an — miercurea, în amintirea vânzării Domnului, și vinerea, în amintirea răstignirii Sale.