La începutul secolului XX, cinematografia europeană era dominată de casa de film daneză Nordisk, iar starul absolut al acesteia era actorul Valdemar Psylander, considerat „regele neîncoronat” al filmului mut. Cu aproape 80 de producții la activ, Psylander a devenit unul dintre primii idoli ai marelui ecran.

În ianuarie 1914, Aradul trăia propria sa febră cinematografică. Cinematograful Appolo proiecta filme precum Fiul alungat, Maxi și colierul de perle sau Tragedia unui impostor, iar entuziasmul publicului era fără precedent.

Valdemar Psylander, așteptat la Arad ca un star internațional

Presa vremii anunța un eveniment senzațional: Valdemar Psylander urma să sosească la Arad, la invitația directorului Teatrului Național, Szendrey Mihály, pentru a participa la premiera unuia dintre filmele sale.

Vizita actorului a provocat o adevărată isterie. Publicul s-a îmbulzit pentru a cumpăra numărul special al revistei „Színházi Élet és Mozi”, care îi dedica coperta „divinului” Psylander. Autoritățile au emis dispoziții speciale pentru menținerea ordinii, temându-se de aglomerația creată de admiratoare.

Actorul a sosit cu trenul de la Budapesta și s-a cazat la hotelul Crucea Albă (astăzi Hotel Ardealul), refuzând întâlnirile cu fanii. Din cauza mulțimii uriașe, proiecția a fost mutată din cinematograful Appolo în sala Teatrului Național.

Înaintea spectacolului, sala a fost parfumată cu celebrul parfum „Rococo”. La final, Psylander a urcat pe scenă, a cântat într-o maghiară stângace și și-a luat rămas-bun de la public cu un „Săru’ mâinile”.

Presă critică și un onorariu „astronomic”

Reacțiile presei locale au fost însă amestecate. Reporterul ziarului „Aradi Közlöny” scria despre actor:

„Pozează grandios, bărbat frumos, actor slab”.

Ultimul său film a rulat la Arad în 1918, după moartea prematură a starului. Între timp, cinematografia intra într-o nouă eră: filmul sonor, prezentat experimental la Arad încă din 1914.

Aradul, orașul cinematografelor

În anii ’30, publicul arădean urmărea marile producții de la Hollywood, dar și filme maghiare de succes precum Majordomul Hyppolit sau Automobilul de vis. Tot atunci s-a afirmat actorul Jávor Pál, născut la Arad, devenit unul dintre cei mai apreciați eroi romantici ai ecranului.

Creșterea popularității filmului sonor a intensificat competiția dintre cinematografele orașului. Deschiderea cinematografului Corso, în 1931, în aripa de pe strada Deák Ferenc (astăzi Eminescu) a Hotelului Crucea Albă, a redus treptat dominația Appolo.

Cu antecamera sa spațioasă și arhitectura distinctă, Corso a devenit rapid un concurent puternic, câștigând dreptul de a prezenta numeroase premiere și transformându-se în cinematograful-vedetă al orașului.

În apropiere funcționau și cinematografele Urania și ARO, iar drumul dintre Appolo și Corso dura doar câteva minute prin trecătoarea muzeului Goldiș.

Appolo, Corso, Urania și ARO au transformat Aradul într-un veritabil centru regional al vieții cinematografice, unde pasiunea pentru film devenise parte din cotidian.